Semar, pisica mea siameza in rarele lui momente de normalitate cind ii chiar spun pe nume si nu Satan
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Program încarcat... cu frumos!
9 hours ago
Saturday, December 15, 2012
TALISMANE SI OBIECTE SFINTE-CUM DEOSEBIM FALSUL DE AUTENTIC?
.CUM AVEM GRIJA DE ELE?
ASA cum am mai scrisAICI
talismanele AUTENTICE si obiectele sfinte de altar- cum ar fi statuetele de Buddha, de sfinti taoisti(cei 8 nemuritori), icoanele ortodoxe sau catolice, orice obiect este pus pe un altar pentru veneratie-NU SINT DELOC SACRE DACA NU AU FOST IN PREALABIL SFINTITE DE UN MAESTRU AUTENTIC.
Obiectele ce se vind pe siteuri de fengshui de exemplu sau icoanele cumparate din magazine nu numai ca nu au nici un efect DAR SINT PRIMEJDIOASE. Pentru ca in momentul in care avem o forma fizica(o icoana de exemplu), o statueta fengshui, un spirit se poate atasa de ea in timp.
Daca un obiect ne-sfintit este pe acelasi altar sau in aceeasi camera cu un obiect cu adevarat sfintit, in momentul in care facem rugaciunile si ritualurile asociate cu obiectul sfintit (aprins lumanari, aprins tamiie, rugaciuni specifice, aprins candela etc) atunci un spirit ratacitor se poate atasa de obiectul NESFINTIT si va incepe sa il considere casa lui.
Desigur in shamanism avem practici speciale in care cumparam un obiect asociat unui anumit spirit (oongon) si invitam prin rugaciuni specifice un anume spirit sa vina sa locuiasca in noua lui casuta, hranindu-l, avind grija de el, respectindu-l.
Daca aveti noroc si spiritul este boienvoitor atunci atasindu-se de voi poate sa aduca mici sanse, dar DE OBICEI spiritele nefericite, ratacitoare, care nu isi gasesc locul in lumina se ataseaza de aceste obiecte si veti incepe sa observati in casa cum va certati din ce in ce mai des cu toti membrii familiei, cum incepeti sa aveti ghinion sau noaptea auziti pasi: lumina se stinge brusc sau computerul/televizorul incep sa aiba probleme.
NU CUMPARATI NIMIC DACA NU ESTE SFINTIT. Inclusiv icoanele, candelele, crucile, crucifixele, statuile cu sfinti trebuie sa fie sfintite altfel in loc sa va aduca noroc pot sa va aduca ghinion.
ASA cum am mai scris
Obiectele ce se vind pe siteuri de fengshui de exemplu sau icoanele cumparate din magazine nu numai ca nu au nici un efect DAR SINT PRIMEJDIOASE. Pentru ca in momentul in care avem o forma fizica(o icoana de exemplu), o statueta fengshui, un spirit se poate atasa de ea in timp.
Daca un obiect ne-sfintit este pe acelasi altar sau in aceeasi camera cu un obiect cu adevarat sfintit, in momentul in care facem rugaciunile si ritualurile asociate cu obiectul sfintit (aprins lumanari, aprins tamiie, rugaciuni specifice, aprins candela etc) atunci un spirit ratacitor se poate atasa de obiectul NESFINTIT si va incepe sa il considere casa lui.
Desigur in shamanism avem practici speciale in care cumparam un obiect asociat unui anumit spirit (oongon) si invitam prin rugaciuni specifice un anume spirit sa vina sa locuiasca in noua lui casuta, hranindu-l, avind grija de el, respectindu-l.
Daca aveti noroc si spiritul este boienvoitor atunci atasindu-se de voi poate sa aduca mici sanse, dar DE OBICEI spiritele nefericite, ratacitoare, care nu isi gasesc locul in lumina se ataseaza de aceste obiecte si veti incepe sa observati in casa cum va certati din ce in ce mai des cu toti membrii familiei, cum incepeti sa aveti ghinion sau noaptea auziti pasi: lumina se stinge brusc sau computerul/televizorul incep sa aiba probleme.
NU CUMPARATI NIMIC DACA NU ESTE SFINTIT. Inclusiv icoanele, candelele, crucile, crucifixele, statuile cu sfinti trebuie sa fie sfintite altfel in loc sa va aduca noroc pot sa va aduca ghinion.
Talismanele care se gasesc la noi pe site sint sfintite si lucrate sute de zile, unele chiar zeci de ani de MAESTRII AUTENTICI din Indonezia, Thailanda, Laos si Burma si asa cum am mai zis si inainte eu personal nu le vind decit daca sint sigura ca persoana ce le doreste le foloseste cu respect ca pe niste obiecte sfinte, animate prin rugaiunile calugarilor budisti sau sufiti ce au lucrat la ele exclusiv prin rugaciuni.
Talismanele autentice sint obiecte de reverenta/respect si trebuie puse pe un altar un pic mai jos decit altarul pe care aveti icoa ne sau statui sfintite cu Buddha sau alti sfinti.Camera ideala in care aveti altarul nu trebuie sa aiba televizor sau computer si sa fie mereu curata.
Oferiti obiectelor sfinte miere naturala-de fapt oferiti mierea spiritelor sacre ce salasuiesc in ele.
Macar o data pe saptamina asezati obiectele pe flori proaspete-uneori acestea isi vor schimba culoarea.
Asezati in fata obiectului sofran pur-acesta este folosit pentru a-i aduce omagiu/respect lui BUddha dar puteti sa-l folositi pentru orice talisman/obiect sfintit.
Daca obiectul este original si permite prin textura sa acest lucru veti observa(daca este cristalin, perla, etc) ca isi schimba culoarea intr-un mod subtil si placut
Uneori veti auzi sunete, mici lumini stranii si arome daca obiectul este venerat cu respect si este original.
Orice obiect sfintit are un spirit gardian atasat de el-daca nu vedeti manifestarile sale, atunci nu este original Puteti sa ma contactati pentru o consultatie gratuita prin email-cybershamans@gmail.com, daca doriti sa comandati ceva si nu stiti ce vi se potriveste.
Oferiti obiectelor sfinte miere naturala-de fapt oferiti mierea spiritelor sacre ce salasuiesc in ele.
Macar o data pe saptamina asezati obiectele pe flori proaspete-uneori acestea isi vor schimba culoarea.
Asezati in fata obiectului sofran pur-acesta este folosit pentru a-i aduce omagiu/respect lui BUddha dar puteti sa-l folositi pentru orice talisman/obiect sfintit.
Daca obiectul este original si permite prin textura sa acest lucru veti observa(daca este cristalin, perla, etc) ca isi schimba culoarea intr-un mod subtil si placut
Uneori veti auzi sunete, mici lumini stranii si arome daca obiectul este venerat cu respect si este original.
Orice obiect sfintit are un spirit gardian atasat de el-daca nu vedeti manifestarile sale, atunci nu este original Puteti sa ma contactati pentru o consultatie gratuita prin email-cybershamans@gmail.com, daca doriti sa comandati ceva si nu stiti ce vi se potriveste.
UFO CONTACT-WHAT WILL REALLY HAPPEN IN 21.12.2012
DEJA NIMENI NU MAI POATE NEGA CIND PERSOANE DE ACEST NIVEL COMFIRMA CONTACTUL!
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
THIS ONE IS VERY IMPORTANT ABOUT THE "END OF THE WORLD" TOPIC!!:
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
ROMANIA IN NATIONAL GEOGRAPHIC-EDITIE DE COLECTIE
L-AM PRIMIT PE EMAIL NU STIU SURSA, DACA O AFLATI TRANSMITETI-MI-O!
Doua numere National Geographic de
peste 120 de pagini, pline de fotografii preponderent alb-negru,
publicitate la vechi masini Plymouth, frigidere General Electric sau
predecesorii “conversilor”, Keds, au ca main story Romania.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Acum aproape optzeci de ani National
Geographic Magazine, SUA, dedica doua numere “Romaniei vrajite”, o perla
a Europei de Est si o tara plina de culori, obiceiuri strabune,
ospitalitate rar intalnita si un Bucuresti ce “aduce un pic si cu New
York”. Descrieri ce trezesc melancolie, zambet, dar si o oarecare
tristete, fotografii “de colectie” ce infioara.
Doua numere National Geographic de
peste 120 de pagini, pline de fotografii preponderent alb-negru,
publicitate la vechi masini Plymouth, frigidere General Electric sau
predecesorii “conversilor”, Keds, au ca main story Romania.
O Romanie cu Basarabia lipita de
“patria muma”, o Romanie pitoreasca plina de folclor si oameni
ospitalieri dar si de nelipsitii tigani mai mult sau mai putin nomazi ce
erau deja pripasiti pe meleagurile natale.
Se pare ca in acea perioada National Geographic scria articole mult mai ample decat in prezent, cu (si) mai multe fotografii, acoperind atat partile importante din istoria unui popor cat si geografia sa, observatii la nivel personal dar si obiectiv despre oameni, cladiri si obiceiuri.
Se pare ca in acea perioada National Geographic scria articole mult mai ample decat in prezent, cu (si) mai multe fotografii, acoperind atat partile importante din istoria unui popor cat si geografia sa, observatii la nivel personal dar si obiectiv despre oameni, cladiri si obiceiuri.
In 1934, o echipa National Geographic
incearca sa ajunga, intr-o masina ce acum este considerata in mod clar
“de epoca”, in orasul Sibiu.
Era dimineata, praful de sub roti se ridica inalt in timp ce, alene, taranii romani isi manau vitele la pascut. Nu a durat insa mult pana cand masina temerarilor americani s-a impotmolit intr-una din gropile ce inca ne fac faimosi in Europa si in prezent.
Era dimineata, praful de sub roti se ridica inalt in timp ce, alene, taranii romani isi manau vitele la pascut. Nu a durat insa mult pana cand masina temerarilor americani s-a impotmolit intr-una din gropile ce inca ne fac faimosi in Europa si in prezent.
Chiar si cu ajutorul mai multor
trecatori nu au putut despotmoli masina asa ca au trebuit sa inopteze in
ea, sub ochii curiosi ai trecatorilor si ai cainilor ce nu pareau prea
incantati de prezenta straina.
A doua zi insa, cu ajutorul unei duzini de oameni si a unei pereche de cai, au reusit sa scoata autovehiculul din sant si sa porneasca la drum, nu inainte de a fi “omeniti” de romani cu cateva felii de paine si miere, “mana cereasca” pentru ei.
A doua zi insa, cu ajutorul unei duzini de oameni si a unei pereche de cai, au reusit sa scoata autovehiculul din sant si sa porneasca la drum, nu inainte de a fi “omeniti” de romani cu cateva felii de paine si miere, “mana cereasca” pentru ei.
Asa incepe articolul de peste 50 de
pagini dedicat Romaniei, in anul 1934.
Un inceput care, probabil, s-ar potrivi si in prezent, daca ai incerca sa treci prin anumite catune pierdute de lume, de printre dealuri, unde strazile nu au auzit de pavaj si unde taranul roman inca mana caruta cu boi pe poteci de padure.
Un inceput care, probabil, s-ar potrivi si in prezent, daca ai incerca sa treci prin anumite catune pierdute de lume, de printre dealuri, unde strazile nu au auzit de pavaj si unde taranul roman inca mana caruta cu boi pe poteci de padure.
Echipa National Geographic avea sa petreaca mai
multe luni in Romania, pentru a observa cat mai multe lucruri relevante
despre tara.
Autorii articolului remarca inca din
prima pagina influentele culturale ale tuturor cotropitorilor ce au
invadat, cu sau fara succes, tara noastra de-a lungul secolelor –
romanii, hunii, tatarii, turcii – toti si-au lasat marca asupra
poporului.
Bucurestiul acelor vremuri era parca
rupt complet de restul tarii, remarca autorii articolului. “Desi Paris poate reprezenta
Franta, Bucurestiul nu prea se potriveste cu restul Romaniei.
Aceasta capitala nu are aproape nimic in comun cu restul tarii. Este un oras vesel, cosmopolit, deseori numit «Micul Paris» din Balcani”. Arcul de Triumf era deja inaltat, construit cu ocazia incoronarii Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.
Aceasta capitala nu are aproape nimic in comun cu restul tarii. Este un oras vesel, cosmopolit, deseori numit «Micul Paris» din Balcani”. Arcul de Triumf era deja inaltat, construit cu ocazia incoronarii Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.
“Strazile orasului sunt aglomerate
cu femei frumoase si imbracate cu gust, ofiterii de politie
stralucesc in uniformele lor iar strainii contrasteaza uneori cu tiganii
jerpeliti si taranii romani imbracati in portul lor traditional.
Restaurantele si cafenelele, aproape tot timpul pline, rasuna pana in strada de dialoguri politice si barfe”, noteaza National Geographic 1934.
Restaurantele si cafenelele, aproape tot timpul pline, rasuna pana in strada de dialoguri politice si barfe”, noteaza National Geographic 1934.
La fel ca schimbarea garzii din
Paris, care are loc si in prezent, aveau loc si in Bucurestiul acelei
vremi parade militare regale, deschiderea Parlamentului de catre rege si
o defilare demna de orice basm de Petre Ispirescu – caleasca regala, cu
sase cai albi, strabateau strazile orasului sub privirile uimite ale
trecatorilor.
“Iarna ni s-a parut amuzant sa
inchiriem o sanie cu zurgalai manata de cai si condusa de un birjar cu o
caciula mare de blana si mantie de catifea.
Inca mai sunt cativa birjari ce traiesc in Bucuresti si care se numesc Scopiti, acum aproape pe cale de disparitie. Barbatilor li se permite sa se casatoreasca dar la nasterea primului lor copil, acesta este sterilizat”.
Inca mai sunt cativa birjari ce traiesc in Bucuresti si care se numesc Scopiti, acum aproape pe cale de disparitie. Barbatilor li se permite sa se casatoreasca dar la nasterea primului lor copil, acesta este sterilizat”.
In acele vremuri George Enescu
incanta inca Romania cu rapsodiile sale (el a decedat in 1955 –
n.r.) si era asteptat “cu casa inchisa” si la Bucuresti. Per total,
muzica buna strabatea strazile Capitalei tarii.
“Am ascultat un dans fascinant al tiganilor, compus de un muzician roman foarte popular si care poate rivaliza cu oricare din lume. Il cheama Enescu, compozitor si violonist ce este asteptat in multe orase din Europa si America, dar nu cu mai multa iubire decat in tara natala.
El ii incanta pe bucuresteni cu concertele sale in fiecare an”, noteaza National Geographic.
“Am ascultat un dans fascinant al tiganilor, compus de un muzician roman foarte popular si care poate rivaliza cu oricare din lume. Il cheama Enescu, compozitor si violonist ce este asteptat in multe orase din Europa si America, dar nu cu mai multa iubire decat in tara natala.
El ii incanta pe bucuresteni cu concertele sale in fiecare an”, noteaza National Geographic.
Pe malul Dambovitei se intindea in perioada interbelica o
piata mare unde comerciantii, ambulanti sau ce inchiriau magazine,
insurau marfurile. Pentru ca multi nu stiau sa citeasca, multe magazine
aveau atarnate placi cu produsele ce puteau fi gasite si cumparate
inauntru.
In jurul Bucurestiului, terenurile
semanau cu cele din Kansas, de unde venea echipa National Geographic.
Romania era una dintre putinele tari din Europa unde taranii purtau in
mod curent haine populare.
“Taranii romani sunt intotdeauna extrem de placuti. Tot timpul politicosi, veseli, muncesc mult desi deseori ineficient. Muncesc mult in padure si pe campii, pe ogoare, dar intr-o maniera primitiva, folosind uneltele stramosilor lor”, noteaza National Geographic, editia SUA din 1934.
“Taranii romani sunt intotdeauna extrem de placuti. Tot timpul politicosi, veseli, muncesc mult desi deseori ineficient. Muncesc mult in padure si pe campii, pe ogoare, dar intr-o maniera primitiva, folosind uneltele stramosilor lor”, noteaza National Geographic, editia SUA din 1934.
“In Predeal, unde am stat la o
mica vila, am fost impresionati de modul de a spala al romanilor.
Aruncau hainele intr-un cazan mare unde duceau apa aproape de clocot
apoi le scoteau si le frecau de lemne speciale.
Desi foarte rudimentar, hainele au iesit cum nu se poate de albe si curate. Apoi, cu un fier incalzit cu carbuni, le-au calcat si au iesit mai bine chiar decat cu aparatele electrice de care gospodinele din America sunt atat de dependente”.
Desi foarte rudimentar, hainele au iesit cum nu se poate de albe si curate. Apoi, cu un fier incalzit cu carbuni, le-au calcat si au iesit mai bine chiar decat cu aparatele electrice de care gospodinele din America sunt atat de dependente”.
Din punct de vedere politic, dupa Primul Razboi Mondial,
Romania a ales precum majoritatea tarilor din regiunea “partea de Est”.
Marii proprietari au fost expropriati
si hectare intregi au fost date taranilor pe bani putini. Rezultatul a
fost ca acestora din urma le-a fost data mai multa putere ca niciodata.
Marilor proprietari le-au fost oferite obligatiuni in schimbul terenurilor insa dupa 1926 moneda nationala s-a depreciat puternic asa ca acestea nu mai valorau aproape nimic la acea data.
Marilor proprietari le-au fost oferite obligatiuni in schimbul terenurilor insa dupa 1926 moneda nationala s-a depreciat puternic asa ca acestea nu mai valorau aproape nimic la acea data.
Taberele de
tigani
In acele vremuri,
tiganii inaltau multe tabere in Delta Dunarii. “De departe, tiganii pot
parea un popor nomad romantic, placut.
De aproape insa, cand ii vezi mizerabili si imbracati in carpe rupte, realizezi cat de departe este realitatea de mistic. Insa muzica lor este minunata. La aproape orice colt de strada poti intalni cate unul care este gata sa iti cante melodii din vioara pentru cativa lei”.
De aproape insa, cand ii vezi mizerabili si imbracati in carpe rupte, realizezi cat de departe este realitatea de mistic. Insa muzica lor este minunata. La aproape orice colt de strada poti intalni cate unul care este gata sa iti cante melodii din vioara pentru cativa lei”.
“Iarna mi-era mila de copiii tigani
care, pe jumatate goi, cerseau la un colt de strada. M-am lecuit insa
repede dupa ce i-am vazut pe doi dintre ei razand fericiti si
zdranganind buzunarele pline de bani”. Unele lucruri, se pare, nu se
schimba nici cu trecerea deceniilor.
Constanta, cel mai mare port al tarii, pastra
inca urme ale ocupatiei turce, mai ales in hainele unora dintre
muncitorii de acolo.
“Romania este una dintre tarile cu cea mai ridicata productie de petrol din lume, fiind intrecuta in 1932 doar de SUA, Uniunea Sovietica si Venezuela.
Mii de barili de petrol sunt incarcati si trimisi spre export din Constanta, Galati si Braila”, nota National Geographic.
Din pacate, in 1934. Principalele piete de desfacere pentru petrol erau Turcia, Egipt, porturile Mediteraneene dar si din Europa de Vest. Din Constanta se livrau si cantitai mari de grane.
“Romania este una dintre tarile cu cea mai ridicata productie de petrol din lume, fiind intrecuta in 1932 doar de SUA, Uniunea Sovietica si Venezuela.
Mii de barili de petrol sunt incarcati si trimisi spre export din Constanta, Galati si Braila”, nota National Geographic.
Din pacate, in 1934. Principalele piete de desfacere pentru petrol erau Turcia, Egipt, porturile Mediteraneene dar si din Europa de Vest. Din Constanta se livrau si cantitai mari de grane.
Inainte de cel de-al Doilea Razboi
Mondial, Balcic facea parte, de asemenea, din Romania. Acolo
Regina Maria “a construit un superb palat de vara ale carei gradini sunt
minunea coastei de est.
Ne-a placut si Eforia, o statiune relativ primitiva dar unde am putut face baie in Marea Neagra, uitandu-ne la infinit la culorile in schimbare ale apei”.
Ne-a placut si Eforia, o statiune relativ primitiva dar unde am putut face baie in Marea Neagra, uitandu-ne la infinit la culorile in schimbare ale apei”.
La Valcov, autorii National Geographic au fost
incantati sa descopere “un pamant mai rusesc decat in Rusia”.
“Valcov este ca o mica Venetie,
canale de apa strabatand orasul pe toata lungimea lui. Pescarii pleaca
la rasarit si se intorc la apus cu barcile pline de pesti.
Pe sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peste, dintre care circa 5.000 kg sunt sturioni care ofera caviar, valoros. La New York, pretul pentru micile oua negre este foarte ridicat.
Acesta era locul cel mai bogat in caviar din Rusia pana cand Basarabia a devenit parte componenta din Romania in 1918”, subliniaza autorii articolului.
Pe sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peste, dintre care circa 5.000 kg sunt sturioni care ofera caviar, valoros. La New York, pretul pentru micile oua negre este foarte ridicat.
Acesta era locul cel mai bogat in caviar din Rusia pana cand Basarabia a devenit parte componenta din Romania in 1918”, subliniaza autorii articolului.
Transilvania interbelica
“Odata ce am intrat in
cateva orase din Transilvania, diferentele au devenit clare deoarece
aceasta provincie, candva parte din Ungaria, a decis sa devina parte din
Romania dupa razboi.
Se pot vedea costume unguresti si saxone purtate de barbati inalti cu trasaturi maghiare. Deseori arhitectura este diferita de restul Romaniei, casele avand o alura germanica. Peste tot, semnele sunt in trei limbi – romana, germana si ungureste”.
Se pot vedea costume unguresti si saxone purtate de barbati inalti cu trasaturi maghiare. Deseori arhitectura este diferita de restul Romaniei, casele avand o alura germanica. Peste tot, semnele sunt in trei limbi – romana, germana si ungureste”.
Autorii articolului descriu, in
cuvinte de lauda, Brasovul si a sa “Biserica Neagra” plina de
carpete turcesti rare, dar si Sibiul (Hermannstadt) cu cladiri
frumoase, muzee si biblioteci care atrag multi oameni de cultura si Sighisoara,
“adevarata bijuterie, fortareata medievala pastrata aproape intacta
de-a lungul timpului”.
“Ar fi un pacat sa mergi in Romania
cu trenul. Daca mergi cu automobilul, desi s-ar putea sa ai probleme cu
strazile si indicatoarele, te poti bucura de privelisti minunate si, de
asemenea, de ospitalitatea oamenilor.
Deseori este bine sa mananci feluri traditionale, cum ar fi asa-zisele «sarmale» cu «mamaliga». Aceasta din urma este considerata mancarea saracilor in Romania”.
Deseori este bine sa mananci feluri traditionale, cum ar fi asa-zisele «sarmale» cu «mamaliga». Aceasta din urma este considerata mancarea saracilor in Romania”.
Mergand cu masina prin
Transilvania, autorii National Geographic au gasit reminiscente
(intre timp disparute) ale tribului Turanian, trib invaluit in mister.
Se presupune ca acestia ar fi facut parte din armatele cotropitorului Attila, ale carui hoarde se retrageau in est.”
Casele acestora sunt construite din busteni si portile din lemn aduc in mod clar aminte de civilizatiile asiatice. Ne-a fost greu sa ne descurcam in aceasta zona pentru ca multi nu vorbeau nici romana nici engleza”.
Se presupune ca acestia ar fi facut parte din armatele cotropitorului Attila, ale carui hoarde se retrageau in est.”
Casele acestora sunt construite din busteni si portile din lemn aduc in mod clar aminte de civilizatiile asiatice. Ne-a fost greu sa ne descurcam in aceasta zona pentru ca multi nu vorbeau nici romana nici engleza”.
In calatoria lor spre Moldova,
echipa National Geographic a nimerit intr-un catun “de patru-cinci
case” unde se sarbatorea o nunta.
“Erau atat de curati, fericiti, fara
nicio grija, incat problemele financiare si Marea Depresiune (terminata
in 1933 – n.r.) pare sa fie la milioane de mile distanta. Erau aratosi
in hainele lor de sarbatoare, cele mai frumoase pe care le-am vazut in
Romania”.
Autorii remarca si croiala hainelor, a
broderiilor si subliniaza ca “intreaga lume” cunoaste maiestria
romanilor in cusatura, croiala sau pictura populara.
In acea vreme, haine croite in lungile ierni se vindeau la preturi mari peste tot in lume. “Olaritul este la fel de primitiv dar si minunat ca cel al nativilor indieni din America”.
In acea vreme, haine croite in lungile ierni se vindeau la preturi mari peste tot in lume. “Olaritul este la fel de primitiv dar si minunat ca cel al nativilor indieni din America”.
Moldova si minunile sale (inca)
ascunse Europei
Segmentul din articolul publicat in
1934 privitor la regiunea de nord-est a Romaniei se potriveste
foarte bine si in 2012. O serie de intrebari retorice ar trebui,
probabil, sa dea de gandi Ministerului Turismului.
“Dar ce stie lumea despre bogatia
bogatiilor arhitecturale si artistice din Romania – manastirile
medievale, fortificate? De ce nu vin turistii aici sa se bucure de
frumusetile monumentelor bizantine, asa cum se duc sa vada moscheile din
Istanbul, de exemplu?
De ce atat de putini oameni au vizitat si au povestit despre manastirile ce inglobeaza atata istorie si legenda? Simt ca insusi poporul roman este putin constient de valorile pe care le are in Moldova, de manastirile ce salasuiesc acolo”.
De ce atat de putini oameni au vizitat si au povestit despre manastirile ce inglobeaza atata istorie si legenda? Simt ca insusi poporul roman este putin constient de valorile pe care le are in Moldova, de manastirile ce salasuiesc acolo”.
Autorii articolului au facut atunci, poate cea mai buna
reclama posibila Romaniei descriind, in termeni
aproape poetici, senzatiile traite la vederea minunatiilor vazute in
Bucovina si Moldova.
Manastirile inaltate de Stefan cel Mare, unicul albastru de Voronet si picturile de o minutiozitate remarcabila sunt considerate “remarcabile si aproape de incredibil”.
Mai mult, locul in care domnitorii de alta data le inaltau era “linistit, departe de orase”, astfel incat linistea era ca dintr-un templu. Legenda sagetii lui Stefan cel Mare si a copacului unde s-a inaltat ulterior Putna este descrisa exact cum o citeam cand eram copii.
Manastirile inaltate de Stefan cel Mare, unicul albastru de Voronet si picturile de o minutiozitate remarcabila sunt considerate “remarcabile si aproape de incredibil”.
Mai mult, locul in care domnitorii de alta data le inaltau era “linistit, departe de orase”, astfel incat linistea era ca dintr-un templu. Legenda sagetii lui Stefan cel Mare si a copacului unde s-a inaltat ulterior Putna este descrisa exact cum o citeam cand eram copii.
La Sucevita traia pe atunci un preot
care, considera autorii, era probabil “oaia neagra” a tagmei sale. El
avea o pisica neagra pe care o striga “Satana”. Venea si pleca atunci
cand ii spunea preotul, asa cum sta bine oricarui animal de casa.
Din alte regiuni, autorii descriu in
aceiasi termeni si Manastirile Neamtu si Cozia, precum si bibliile rare
pe care le gazduiau. Descrierea preotului care, cu piosenie, batea in
clopot cu regularitate, impresioneaza.
Autorii incheie articolul, in cea mai
mare parte pozitiv, pe
un ton elogiator care, probabil, nu ar strica nici in prezent.
“Si astfel, in vaile adanci pline de
fagi si stejari si pe crestele inalte ale Carpatilor, se afla aceste
rare comori de o frumusete incomparabila, invaluite intr-o atmosfera de
romanta legendar-medievala ce abia asteapta sa incante pe cel ce are
curiozitatea sa le caute”.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Friday, December 14, 2012
SAVAGES
..is the last work of the acclaimed director Oliver Stone-characterized as soft noir it features Blake Lively(playng well...our Gossip Girl darling girl), Salma Hayek, Benicio del Torro in a disgusting mexican mob chief role and John Travolta charming as ever...
a great thriller I really enjoyed watching
AICI CU SUBS IN ROMANA, UN FILM DE ACTIUNE EXCELENT PENTRU O SEARA PLINA DE AVENTURI
AND THE TRAILERS:
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
New Spectacular Crop Circle-THE CUBE
AND THE MOVIE THAT IS A METAPHOR THAT WE LIVE IN A CUBELIKE SHAPED UNIVERSE-HERE
FILMUL SUBTITRAT IN ROMANA AICI
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
LIFE OF PI
A great movie made after a generally acclaimed book-about the spiritual discovery of a stranded boy, his travel on the seas accompanied by a tiger, and the true travel of his redescovery of a higher self..beautiful and picturesque
BOOK HERE
TORRENTS HERE
SUBTITLES HERE(ENGLISH)
TRAILER HERE:
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
BOOK HERE
TORRENTS HERE
SUBTITLES HERE(ENGLISH)
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Thursday, December 13, 2012
TERIBILUL NUMĂR 666.
ADRIAN BUCURESCU
DACIA SECRETĂ
TERIBILUL NUMĂR 666
Strabon scrie că Decaineus a fost în Egipt, ceea ce presupune că marele preot a fost şi prin alte ţări mediteraneene. Pe unde a trecut, getul trebuie că s-a îngrozit văzând că misterele zalmoxiene au fost deformate, că din cei patru zei (în fapt: Unul - Crucea!), s-au făcut, în alte religii, câteva zeci.
Chiar foarte mulţi traci transformaseră cultul în „folclor”, plasând faptele sfinte în locuri diferite şi interpretând învăţăturile sacre fiecare după mintea lui. Pe de altă parte, vechea dogmă orfică exercita încă o puternică influenţă în popor şi în nobilime.
Cei ce mai ştiau tainele zalmoxiene; regii şi preoţii, le păzeau cu străşnicie. Dar în anul 666 de la Zalmoxis, împăratul Buerebuistas şi marele preot Decaineus au hotărât să restaureze adevăratul cult, dezvăluindu-le geţilor misterele sacre. S-a decis deci ca anul 1 al calendarului să fie anul naşterii Celor Doi Zalmoxis.
În acest sens, anul reformei religioase a fost 666, iar adepţii l-au socotit număr benefic, pe când adversarii l-au considerat număr malefic. Acest număr apare în foarte multe-inscripţii din Dacia, sub forma CCC sau SSS.
Astfel, pe un opaiţ de la Drobeta , scrie, de la dreapta la stânga: E NAMOR SSS. Traducerea: Cu numărul 666.
Pe o placă de marmură de la Tomis este încrustată o rugăciune (fig. 83) a unei gete zalmoxiene:
AYRELIA
BENERIA
SYM FORO
SYN BIO
SYN ZE SASE TRI
KAI TETHY GATRI
AYRIS NONAM
NIASCHARIAN
Pe o placă de marmură (fig. 84), descoperită în oraşul Tetovo (Macedonia), se află următoarea inscripţie:
IME KI NAMAYR TRES
ZE SASE STE VY MNE MFS
CHARIN EK TON I DION ZOSA
Tot, acolo, marele preot şi rege a înălţat micul calendar rotund (fig. 111), ce reprezintă anul dacic. Acest calendar este alcătuit din 11 grupuri de câte 8 stâlpi şi câte un grup de 7, respectiv 6 stâlpi. În graiul dacic PAR însemna „patru; stâlp” (cf. rom. par). Aşadar: 11 x 8 x 4 = 352. Adăugând la 352 ceilalţi 13 stâlpi (7 + 6), se obţine numărul 365, adică zilele unui an obişnuit (nebisect).
Cele 3 grupuri dintre grupurile de 7 şi 6 reprezintă cei 3 ani în care tinerii zei au fost plecaţi dintre Napei. 7 + 6 = 13, adică anii după care Crăciunul şi alte sărbători cădeau în aceeaşi zi. În acelaşi timp, 7 x 6 = 42, adică anii pe care i-au petrecut Gemenii Divini pe pământ. În interiorul cercului, mai sunt 3 stâlpi, ce reprezintă câte o zi din cei 3 ani bisecţi cuprinşi în perioada de 13.
Calendarul cel mare rotund (fig. 112) a fost înălţat după eliberarea Daciei, până la anul 1000 de la naşterea lui Apollon şi Artemis. Primul
cerc (exterior) este format din 104 de blocuri de andezit şi reprezintă numărul zilelor de post dintr-un an (miercurile şi vinerile).
Al doilea, lipit de cercul exterior este compus din 180 stâlpi înguşti, grupaţi câte 6. Al treilea cerc este constituit din 84 de stâlpi de lemn. Aşadar: 104 + 180 + 84 = 365 + 3 = 368. Nu întâmplător, potcoava din interiorul marelui calendar este alcătuită din 34 de stâlpi de lemn, prevăzută cu 2 praguri aşezate faţă în faţă, către călcâiul potcoavei.
Aceste praguri despart 21 de stâlpi de ceilalţi 13, aflaţi spre vatra sacră. Să reţinem, din potcoavă, şi acest calcul: 34 + 13 = 47. Numărul 13 este în legătură cu revenirea Crăciunului în aceeaşi zi, ca în calendarul lui Decaineus. Dacă vom face o socoteală simplă, rezultă că sanctuarul a fost înălţat (terminat) la anul 1000 de la Zalmoxis.
Astfel: 21 x 47 = 987, adică anul independenţei Daciei (274). Adăugând la 987 cei 13 stâlpi de la călcâiul potcoavei, obţinem 1000 - de la Zalmoxis! - anul desăvârşirii calendarului.
In complexul astronomic de la Sarmizegetusa mai există şi câteva aliniamente ce reprezintă numărul zilelor de post. Astfel, aliniamentul alcătuit din 4 şiruri de către 10 postamente de andezit (4 x 10 = 40), reprezintă zilele din postul Crăciunului (ca şi astăzi!).
Alt aliniament, compus din 4 şiruri de câte 15 discuri de calcar, reprezintă zilele din postul Paştelui dacic. Culmea e că până şi cele 7 zile ale săptămânii dacice amintesc de cele de astăzi: Prima se numea AVLANA „Deplina; Integra”, după un supranume al zeiţei-mame; a doua, AMALTHEIA „Cea care creşte zeii”, era închinată mamei adoptive a Gemenilor Divini; a treia, MERGURIUS „Înainte-Mergătorul”, era ziua lui Orfeu, de post, fiindcă acesta fusese ucis; a patra, ZIAIS „Luminoasa” era a lui Artemis; a cincea, BENNAR „Jertfa; Jertfitul”, era zi de post, dedicată Iui Apollon, de asemenea ucis; a şasea, SABATHIOS „Casa Domnului” sau SAMBATIS „Purificarea” era închinată tatălui adoptiv al zeilor; în fine, a şaptea, DOMNICA „Schimbarea Vremii; Marea Purificare”, era a lui TATO NIPAL „Tatăl Ceresc”.
În legendele sacre geto-dacice se spunea că, la vârsta de şapte ani, micul Zalmoxis a început să păzească oile tatălui adoptiv, Admetos-Aisepos. Uneori, ciobănaşul divin era ajutat şi de sora lui geamănă. Ca să treacă în calendarul lor vârsta de şapte ani a celor doi ciobănaşi, geto-dacii au pus-o în a şaptea zi după Naşterea Sfântă şi au numit-o VESELIA „Timp Nou; Loc Nou; Schimbare; Sărbătoare”. Aşa s-a ajuns ca Anul Nou să nu mai fie serbat de Crăciun, ci mai târziu cu şapte zile, iar creştinii, de la Veselia, au consacrat această sărbătoare Sfântului Vasile. De altfel, în unele ţinuturi româneşti, Anul Nou mai este numit şi Crăciunul Mic.
Un alt exemplu, dintre sărbătorile dacice preluate de alte culte, este planta ANIAR-SEXE „Şase Ianuarie; Bobotează”, atestată de Dioscorides. La 6 Ianuarie, a 13-a zi de la Crăciun, se sărbătoarea Botezul Gemenilor Divini, ce se săvârşise când împliniseră 13 ani.
De la acest botez în apă, ce se mai numea şi ANIARSEXE, vecinii tracilor au creat mitul lui Narcis, cel ce se aruncă în apă asupra propriului chip. Un pseudo-mit alegoric afirmă că din locul morţii lui Narcis au răsărit narcise. La geto-daci, Aniarsexe se numeau mai multe flori ce înfloreau iarna, prevestind primăvara.
DACIA SECRETĂ
TERIBILUL NUMĂR 666
Strabon scrie că Decaineus a fost în Egipt, ceea ce presupune că marele preot a fost şi prin alte ţări mediteraneene. Pe unde a trecut, getul trebuie că s-a îngrozit văzând că misterele zalmoxiene au fost deformate, că din cei patru zei (în fapt: Unul - Crucea!), s-au făcut, în alte religii, câteva zeci.
Chiar foarte mulţi traci transformaseră cultul în „folclor”, plasând faptele sfinte în locuri diferite şi interpretând învăţăturile sacre fiecare după mintea lui. Pe de altă parte, vechea dogmă orfică exercita încă o puternică influenţă în popor şi în nobilime.
Cei ce mai ştiau tainele zalmoxiene; regii şi preoţii, le păzeau cu străşnicie. Dar în anul 666 de la Zalmoxis, împăratul Buerebuistas şi marele preot Decaineus au hotărât să restaureze adevăratul cult, dezvăluindu-le geţilor misterele sacre. S-a decis deci ca anul 1 al calendarului să fie anul naşterii Celor Doi Zalmoxis.
În acest sens, anul reformei religioase a fost 666, iar adepţii l-au socotit număr benefic, pe când adversarii l-au considerat număr malefic. Acest număr apare în foarte multe-inscripţii din Dacia, sub forma CCC sau SSS.
Astfel, pe un opaiţ de la Drobeta , scrie, de la dreapta la stânga: E NAMOR SSS. Traducerea: Cu numărul 666.
Pe o placă de marmură de la Tomis este încrustată o rugăciune (fig. 83) a unei gete zalmoxiene:
BENERIA
SYM FORO
SYN BIO
SYN ZE SASE TRI
KAI TETHY GATRI
AYRIS NONAM
NIASCHARIAN
Traducerea: Strălucitoare, Curată,
Măreaţă Doamnă! Sunt credincioasă: sunt cu trei de şase. Doar atât te
rog: cândva, să mă ajuţi să renasc!
Această poezie poartă şi un acrostih, adică iniţialele versurilor se citesc astfel: AB SSS K-AN. Traducerea: Cu 666 de ani.
Această poezie poartă şi un acrostih, adică iniţialele versurilor se citesc astfel: AB SSS K-AN. Traducerea: Cu 666 de ani.
Pe o placă de marmură (fig. 84), descoperită în oraşul Tetovo (Macedonia), se află următoarea inscripţie:
ZE SASE STE VY MNE MFS
CHARIN EK TON I DION ZOSA
Traducerea: Sunt cu numărul trei de
şase, care pentru mine e sfânt. Mi-ar plăcea (doresc) să mă înalţ în
Tărâmul Zeilor
.
.
Pe un opaiţ, descoperit în cetatea veche
de la Celei-Corabia (jud. Olt), scrie CVIVI, combinaţie între S „Sase”
(C grecesc!) şi VI „Şase” latinesc. Tot în astfel de combinaţii, dar
scrise invers, din motive magice ori din neştiinţa de carte a
meşteşugarilor, apare numărul 666 pe cărămizi şi ţigle găsite la
Bumbeşti-Jiu (jud. Gorj) - , precum şi în alte cetăţi dacice .
Cum de a ajuns 666 să simbolizeze „numărul fiarei”, în ..Apocalipsa” Sfântului Ioan Teologul, a fost pană acum un mister.
Cum de a ajuns 666 să simbolizeze „numărul fiarei”, în ..Apocalipsa” Sfântului Ioan Teologul, a fost pană acum un mister.
CALENDARUL DACIC
După moartea lui Buerebuistas şi
împărţirea Imperiului Getic în cinci regate, Decaineas şi-a stabilit
reşedinţa regală în Munţii Orăştiei, la Sarmizegetusa. Acolo a creat
aşa-zisul „Soare de Andezit”, în realitate altarul lui Apollon,
înconjurat de cei zece ucenici.
Tot, acolo, marele preot şi rege a înălţat micul calendar rotund (fig. 111), ce reprezintă anul dacic. Acest calendar este alcătuit din 11 grupuri de câte 8 stâlpi şi câte un grup de 7, respectiv 6 stâlpi. În graiul dacic PAR însemna „patru; stâlp” (cf. rom. par). Aşadar: 11 x 8 x 4 = 352. Adăugând la 352 ceilalţi 13 stâlpi (7 + 6), se obţine numărul 365, adică zilele unui an obişnuit (nebisect).
Cele 3 grupuri dintre grupurile de 7 şi 6 reprezintă cei 3 ani în care tinerii zei au fost plecaţi dintre Napei. 7 + 6 = 13, adică anii după care Crăciunul şi alte sărbători cădeau în aceeaşi zi. În acelaşi timp, 7 x 6 = 42, adică anii pe care i-au petrecut Gemenii Divini pe pământ. În interiorul cercului, mai sunt 3 stâlpi, ce reprezintă câte o zi din cei 3 ani bisecţi cuprinşi în perioada de 13.
Calendarul cel mare rotund (fig. 112) a fost înălţat după eliberarea Daciei, până la anul 1000 de la naşterea lui Apollon şi Artemis. Primul
cerc (exterior) este format din 104 de blocuri de andezit şi reprezintă numărul zilelor de post dintr-un an (miercurile şi vinerile).
Al doilea, lipit de cercul exterior este compus din 180 stâlpi înguşti, grupaţi câte 6. Al treilea cerc este constituit din 84 de stâlpi de lemn. Aşadar: 104 + 180 + 84 = 365 + 3 = 368. Nu întâmplător, potcoava din interiorul marelui calendar este alcătuită din 34 de stâlpi de lemn, prevăzută cu 2 praguri aşezate faţă în faţă, către călcâiul potcoavei.
Aceste praguri despart 21 de stâlpi de ceilalţi 13, aflaţi spre vatra sacră. Să reţinem, din potcoavă, şi acest calcul: 34 + 13 = 47. Numărul 13 este în legătură cu revenirea Crăciunului în aceeaşi zi, ca în calendarul lui Decaineus. Dacă vom face o socoteală simplă, rezultă că sanctuarul a fost înălţat (terminat) la anul 1000 de la Zalmoxis.
Astfel: 21 x 47 = 987, adică anul independenţei Daciei (274). Adăugând la 987 cei 13 stâlpi de la călcâiul potcoavei, obţinem 1000 - de la Zalmoxis! - anul desăvârşirii calendarului.
In complexul astronomic de la Sarmizegetusa mai există şi câteva aliniamente ce reprezintă numărul zilelor de post. Astfel, aliniamentul alcătuit din 4 şiruri de către 10 postamente de andezit (4 x 10 = 40), reprezintă zilele din postul Crăciunului (ca şi astăzi!).
Alt aliniament, compus din 4 şiruri de câte 15 discuri de calcar, reprezintă zilele din postul Paştelui dacic. Culmea e că până şi cele 7 zile ale săptămânii dacice amintesc de cele de astăzi: Prima se numea AVLANA „Deplina; Integra”, după un supranume al zeiţei-mame; a doua, AMALTHEIA „Cea care creşte zeii”, era închinată mamei adoptive a Gemenilor Divini; a treia, MERGURIUS „Înainte-Mergătorul”, era ziua lui Orfeu, de post, fiindcă acesta fusese ucis; a patra, ZIAIS „Luminoasa” era a lui Artemis; a cincea, BENNAR „Jertfa; Jertfitul”, era zi de post, dedicată Iui Apollon, de asemenea ucis; a şasea, SABATHIOS „Casa Domnului” sau SAMBATIS „Purificarea” era închinată tatălui adoptiv al zeilor; în fine, a şaptea, DOMNICA „Schimbarea Vremii; Marea Purificare”, era a lui TATO NIPAL „Tatăl Ceresc”.
În legendele sacre geto-dacice se spunea că, la vârsta de şapte ani, micul Zalmoxis a început să păzească oile tatălui adoptiv, Admetos-Aisepos. Uneori, ciobănaşul divin era ajutat şi de sora lui geamănă. Ca să treacă în calendarul lor vârsta de şapte ani a celor doi ciobănaşi, geto-dacii au pus-o în a şaptea zi după Naşterea Sfântă şi au numit-o VESELIA „Timp Nou; Loc Nou; Schimbare; Sărbătoare”. Aşa s-a ajuns ca Anul Nou să nu mai fie serbat de Crăciun, ci mai târziu cu şapte zile, iar creştinii, de la Veselia, au consacrat această sărbătoare Sfântului Vasile. De altfel, în unele ţinuturi româneşti, Anul Nou mai este numit şi Crăciunul Mic.
Un alt exemplu, dintre sărbătorile dacice preluate de alte culte, este planta ANIAR-SEXE „Şase Ianuarie; Bobotează”, atestată de Dioscorides. La 6 Ianuarie, a 13-a zi de la Crăciun, se sărbătoarea Botezul Gemenilor Divini, ce se săvârşise când împliniseră 13 ani.
De la acest botez în apă, ce se mai numea şi ANIARSEXE, vecinii tracilor au creat mitul lui Narcis, cel ce se aruncă în apă asupra propriului chip. Un pseudo-mit alegoric afirmă că din locul morţii lui Narcis au răsărit narcise. La geto-daci, Aniarsexe se numeau mai multe flori ce înfloreau iarna, prevestind primăvara.
Aparatul lui Uriel
In cartea
„Aparatul
lui Uriel”, doi cercetatori britanici au reconstituit „computerul
ceresc”
din Cartea lui Enoh si au obtinut calendarul solar de la
Sarmisegetuza.
„Aparatul lui
Uriel” de la Sarmisegetusa era mai mobil, cu elemente din lemn
Christopher
Knight si Robert Lomas au respectat exact indicatiile din „Cartea
astrilor
cerestri” a patriarhului antediluvian Enoh.
„Cartea
astrilor ceresti” a lui Enoh cuprinde invatamintele pe care ingerii
le-au
lasat unor oameni, alesi de ei, ca
sa masoare „traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit
claselor lor, teritoriului si anotimpului (…) precum si legile lor”.
O „cale
in
dar”…
„Aparatul lui
Uriel”, de Christopher Knight si Robert Lomas, reconstituie
sactuarele
circulare cu rol astrologic si astronomic
Este vorba
despre un aparat de calcul astronomic, un calendar (”cale in dar”),
ale
carui elemente erau „stalpi, portaluri si ferestre”, dispuse in
cercuri
concentrice, cu o „potcoava” din 21 de stalpi in centru – locul de
observare.
Cu ajutorul acestuia se studiau miscarile Soarelui si
Lunii,
eclipsele de Soare si Luna, pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile
de
solstitiu si echinoctiu e.t.c.
Conform ”Cartii lui Enoh”, ingerul
Uriel i-a
dat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale carui
elemente
difereau de la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se
faceau
masuratorile.
De ”aparatul lui Uriel” depindea agricultura, deci
viata
sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti ”mesageri ai
lui
Dumnezeu”?
… data
de
mesagerii lui Dumnezeu
Lomas si
Knight au respectat indicatiile din Cartea lui Enoh si le-a iesit
calendarul de la Sarmisegetusa
Misterioasa „Carte
a lui Enoh” nu a fost niciodata inclusa in invataturile
religioase
pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi inteleasa cu mintea
omeneasca.
In
aceasta sunt descrise faptele ”ingerilor”, sau ale ”mesagerilor lui
Dumnezeu”, niste fiinte foarte speciale, foarte inalte, care au
incalcat
multe porunci divine, ba chiar si-au luat de soate pamantence, fapta
pentru
care nu au fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi.
Aceasta
este si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului
Testament.
“Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat
fiii lui
Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia
erau
uriasii care au fost in vechime”.
Din “Dictionarul de mitologie
generala”
al lui V. Kernbach, aflam ca Enoh a fost un patriarh care a trait
inainte
de Potop. El era pe placul “mesagerilor lui Dumnezeu”, care l-au
luat cu ei
200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele
Pamantului si
Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire
omenirii.
Impreunarea
mesagerilor cu pamantencele
Cercurile de
piatra de la Avebury sunt mai vechi decat cele de la Stonehenge
Enoh a
lasat
marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu pe Pamant erau 200 si
aveau 18
sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samiyaza. Citam cateva
paragrafe din traducerea lui Kernbach :
“1. Cand oamenii s-au
inmultit in
acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si
frumoase;
2.
Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii
altora: sa
ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele;
3.
Atunci Samiyaza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va
veti
atinge scopul;
4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta
singur
pedeapsa crimei voastre;
5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte;
6.
Si s-au
jurat intre ei cu blesteme reciproce (…)
10. Si ei
si-au ales fiecare cite o femeie si
s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate
incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor;
11. Si
aceste
femei au ramas grele si au nascut uriasi”. Mai departe, se
povesteste cum
mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele
Cerului si
Pamantului, ”iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat
renumele”, aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina.
Invatatura
pentru oameni
Se poate
presupune ca Enoh era fiul unui ”mesager”, astfel s-ar explica de
ce s-a
bucurat de simpatia lor si mai ales de ce era atat de longeviv.
”Mesagerii”
l-au luat in calatorii timp de 200 de ani, unele spatiale, atat de
departe,
incat “Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin” (
“Cartea lui Enoh”, dupa V. Kernbach ).
L-au dus si intr-un tinut
indepartat, unde Uriel si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa
priceapa cum
se construieste ”computerul” astronomic, cercetat in detaliu de
britanicii
Lomas si Knight.
Apoi, l-au pus sa
scrie – in 366 de manuscrise, cate unul pe an – tot ce-i aratasera
si-l
invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i
instruiasca in
citirea operei, dupa care l-au luat cu ei.
Locul
secret
unde a fost instruit Enoh
Enoh a fost
dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un
”aparat”
cu care se putea masura ”traseele astrilor si legile lor”, precum si
„ce se
intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua
creatie”.
Refacand aparatul lui Uriel, dupa ”Cartea lui Enoh”, Knight si Lomas
si-au
dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au
concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera
observatorul
ingerii si acolo fusese dus Enoh.
Cum Enoh era un patriarh
antediluvian,
ori Stonehenge este mai vechi decat spun
istoricii (3.000 – 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi
britanici mai pierd din vedere un element de localizare din
povestirea
patriarhului: „ la vest, se ridica un munte mare si impunator, de
cremene”
!
Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai
interesant decat locatia initierii este insa ”computerul”
reconstituit de
ei si inclus in cartea lor ”Aparatul lui Uriel”.
Acesta arata exact
ca…
sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, ”calendarul solar”, cu
tot cu
observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea
aproape
moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, in “Impactul Romei asupra
dacilor”, scria ca ”dacii cunosteau si foloseau un calendar solar
considerat cel mai precis din antichitate.
Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas.
Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas.
Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata
de
„aparatul lui Uriel”: anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul
trebuia
cautat la alta latitudine! Spre deosebire de ”anul megalitic”, anul
dacic
era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din
”aparatul lui Uriel”.
Cunostintele
astronomice si astrologice ale dacilor
Sanctuarul de
la Gobekli Tepe, Turcia, este cel mai vechi sanctuar solar, cu 7000
de ani
mai vechi decat Stonehenge
Iordanes,
care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., consemna ca: „ in timpul
marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria celor 12 semne zodiacale,
cum
creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de aur al Soarelui
intrece
globul pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele 346 de stele trec
de la
rasarit la apus, eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite
ale
astrelor…”.
Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh.
Nicolae
Popa, autorul unei analize comparative asupra complexului
de la Sarmisegetuza si de
Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt
similare.
Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21.
Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica.
Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul ”computerului ceresc” pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor.
Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, ”branza”, ”miel”, ”ied”…
Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.
„Aparatele ingerilor” de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale ”computerului” si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare „ cu stalpi, portaluri si ferestre”.
I-a ajutat la calcule si „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc.
Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia ”anului dacic”. Sanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente constitutive ca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai masiv
Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21.
Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica.
Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul ”computerului ceresc” pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor.
Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, ”branza”, ”miel”, ”ied”…
Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.
„Aparatele ingerilor” de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale ”computerului” si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare „ cu stalpi, portaluri si ferestre”.
I-a ajutat la calcule si „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc.
Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia ”anului dacic”. Sanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente constitutive ca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai masiv
Asa cum au
observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge,
atat Sanctuarul Mare de la
Sarmisegetuza, cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu
numai ca au
o orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel
aliniate,
incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la
celalalt
doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand
declinatia
Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica. La acea data, pe
intreg
globul unde se celebrau cultele Soarelui si al Lunii, aveau loc
ceremonii
ale focului, ca Soarele sa nu ”inghete” sau sa dispara.
Cu acest
prilej se
faceau si prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacice
pozitionarea ”nodurilor Lunare”, puncte care au mare insemnatate
pentru
astrologi. Includerea lor in ”aparatele” lui Uriel se justifica prin
faptul
ca ”mesagerii” i-au invatat pe fiii lor si cum sa prevada ”ce se
intampla in
toti anii”, sub aspect zodiacal.
Toti astrologii care se respecta
tin cont
de ”nodurile Lunare”, pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu
care ne
nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs.
Din
perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta direct din
miscarile Lunii
si Soarelui in jurul Pamantului, care influenteaza dimensiunea
spirituala a
vietii. Soarele simbolizeaza Spiritul, masculinitatea, actiunea.
Luna este
exponenta Sufletului, feminitatii, receptivitatii.
Ghazal of Rumi
I was dead, then alive.
Weeping, then laughing.
The power of love came into me,
and I became fierce like a lion,
then tender like the evening star.
He said, ‘You’re not mad enough.
You don’t belong in this house.’
I went wild and had to be tied up.
He said, ‘Still not wild enough
to stay with us!’
I broke through another layer
into joyfulness.
He said, ‘Its not enough.’
I died.
Weeping, then laughing.
The power of love came into me,
and I became fierce like a lion,
then tender like the evening star.
He said, ‘You’re not mad enough.
You don’t belong in this house.’
I went wild and had to be tied up.
He said, ‘Still not wild enough
to stay with us!’
I broke through another layer
into joyfulness.
He said, ‘Its not enough.’
I died.
Mewlana Jalaluddin Rumi
Wednesday, December 12, 2012
